Sa va arat si voua prima poza de familie in care am incaput cu totii... adica mami, tati si bineinteles eu... scuzati-ma ca nu ma uit spre camera dar eram un pic emotionat si am ratat chiar momentul in care fotograful a spus "branza". Adica "cheese" pentru cunoscatori... Mai am de exersat un pic limba engleza si apoi promit ca nu mai ratez nici un fel de produs lactat...

Sunt tare curios din fire si abia astept sa ma inteleg mai bine cu ai mei ca am o gramada de intrebari pentru ei... Pana atunci mai prind din zbor cate ceva ca m-am specializat in cititul ochilor adulti... oare cate chestii stie mama ?

Pai daca e sedinta foto, atunci sa pozez si eu un pic... Mi-am luat un maieutz cu animalutze si dupa ce m-am consultat cu tati, am decis sa folosesc o privire sagalnica, din acelea pe care le exersez la antrenamentele speciale. Nume de cod: "inimioara franta de primavara"... mai mult nu va pot spune :) ...

Dupa ce mananc, parca viata e mult mai simpla... Cine mai e ca mine ? Nu mai am nici o grija. Burtica e plina si imi da pace sa ma pot bucura si eu de micile placeri ale vietii... Una din ele e sa stau "liniuta" in brate la mami... asta pana cand aerul papat impreuna cu lapticul, renunta sa-mi mai supere burtica si se separa de aceasta, revenind in incapere dupa o scurta introspectie in greu incercatul aparat digestiv cu care natura m-a harazit.

Mami are multa rabdare cu mine... Uneori se ingrijoreaza mai tare, cand plang si nu pot sa-i spun exact ce ma doare. Intelege ea pana la urma ca nu o fac cu intentie si ii revine din nou zambetul pe buze. Am reusit sa-i rapesc un zambet si pentru voi!

Am iesit si la plimbare! Ies cu ai mei in fiecare seara daca e vremea buna... Nu stam mult ca nu prea avem ce face... Aerul "curat" de Bucuresti ma cam trage la somn si ma face sa ignor zgomotul strazii... care parca e din ce in ce mai puternic. Sunt curios ce fel de masina e asta cu care merg ca nu are nici geamuri, nici aer conditionat si nici volan. In plus de asta, nici nu merge pe unde merg celelalte masini. Merge pe o bucata mai ingusta de strada care de obicei are mai multe gropi decat strada in sine. Cat de grei sunt oamenii astia de fac gropi peste tot? Si nu inteleg de ce or fi cumparat ai mei o astfel de masina cand ei tot pe jos trebuie sa mearga ? In fine, mai studiez problema si va spun daca aflu...

Pe tati il vad mai rar in ultima vreme... pleaca dimineata si apoi vine tocmai seara tarziu... Cred ca face el ceva pe acolo pe unde se duce ca prea sta toata ziua si cand se intoarce e tare obosit. Cred ca daca n-ar fi musai, ar mai rari-o si el, ca acum ar putea sa stea cu mine si garantez ca nu s-ar plictisi. Intrebati-o pe mami, ea stie cel mai bine... In fine, o sa discut eu cu el subiectul asta ceva mai tarziu... cand ne vom intelege mai bine... ca acum am incercat dar, el vorbeste pe limba lui, eu vorbesc pe limba mea si din toata "comunicarea" asta nu ne alegem cu nimic mai mult decat o poza de familie...

Sa va mai spun ceva... M-am despartit de buricel! In ultima vreme nu prea mai era in apele lui... era asa blegit, sugrumat cu doua ate si cam verde la fata... ba sa v-o spun pe aia dreapta... era de-a dreptul pamantiu. Si nici nu mai faceam treaba cu el. Era asa de posomorat ca se lasase si de meserie si de toate. Nu mai avea chef de nimic. 9 luni am fost impreuna... mancam, ne jucam si dormeam impreuna iar acum ma cam intrista cand il vedeam asa. Eu nu i-am zis nimic, nu mi-am permis... dar sambata pur si simplu ne-am despartit... Pana la urma, cred ca e mai bine asa... Fiecare cu drumul lui in viata...

Ca tot vorbeam de comunicare, mai erau niste tehnici, ceva mai avansate ce-i drept, care presupuneau citirea gandurilor... Am incercat si asta... ochii mari, privirea limpede, tintirea unui punct fix si concentrare, dar concentrare... nu gluma, pret de cateva secunde... Atentie totusi daca incercati si voi acasa, ca mie cam de fiecare data mi s-au inmuiat pantaloneii de "transpiratie"... dar cam degeaba. Drept sa va spun, nu a functionat :( . Cred ca mami si tati nu se mai pot gandi la altceva cand stau si se uita la mine... Ii vad asa, cu ochi mari, adanci, privire goala... Uneori am efectul asta asupra persoanelor mai in varsta decat mine ;) Ce sa le fac ?! :)

Uneori imi este dificil sa comunic cu parintii mei, si asta pentru ca nu vorbim aceeasi limba. Mai au pana invata, trebuie sa-i intelegeti si voi, sunt si ei la inceput. Si daca ei tot nu reusesc sa comunice pe limba mea, am zis sa invat eu sa comunic ca ei... . Ii tot vad cum se stramba si fac tot felul de fete ciudate cand se uita la mine, de multe ori isi arata dintii unul altuia iar apoi mie... Cred ca e un semn bun... insa nu l-am deprins inca (nu de alta , dar momentan nu am dintisori ;) ) . Asa ca, pana atunci, folosesc alte semne care sa nu implice aratatul dintilor.