Cu caldurile astea, am trecut si eu la manecutza scurta... Inca nu am voie sa ies in parc si atunci profit si dorm cat pot... Mama nu se supara... :). Imi fac somnul de frumusete ca in curand se va deschide sezonul de vizite si nu vreau sa par obosit. Vine mai multa lume si stiti si voi ca prima impresie conteaza...

Da, ati ghicit, e tata... si din cand in cand mergem amandoi in alta camera unde intra pe rand baietzeii si fetitzele :) ... Nu stam mult acolo, sa nu racim, iar parintii imi spun ca apa si sapunul fac minuni !? Oricum, de multe ori eu sunt asa de somnoros incat nu stiu cum si de ce ajung acolo... Stiti sa-mi spuneti voi ?

Din cate am observat, cartierul e linistit. Doar vecinul de la 10 e mai plangacios un pic... O sa-l cunosc mai tarziu si o sa-i explic si lui cum sta treaba. Daca-ti trebuie ceva, te uiti duios in ochii parintilor... la mine functioneaza de fiecare data :) .

Langa noi se renoveaza o scoala. Mami imi spune ca acolo o sa merg cand o sa fiu mare. Ce o fi vrand sa zica ?! Se poate mai mare de atat ?

Vreau sa va spun ca am destul timp liber. Dorm, mananc, ma joc si nu ma simt niciodata singur. Mami e tot timpul langa mine si pentru moment ma ajuta ea sa iau deciziile legate de garderoba. E mai la curent decat mine cu moda asa ca am incredere deplina... Mi-a spus ca vara asta se poarta Pampers.

Am facut si prima mea baita. Am o copaita asa draguta, in forma de delfinas. Mie imi place apa si ma relaxez de minune mai ales cand vad ca si mami si tati sunt multumiti. Daca ati vedea cum stau cu totii aplecati peste mine, unul imi spala o manutza, altul un piciorus, m-as putea spala si eu, dar nu vreau sa le iau bucuria... sunt ca niste copii... eu ii inteleg.

Imi place sa ma joc cu mami si tati... ma alinta toata ziua si in schimb eu am grija de ei sa doarma atunci cand sunt obositi. Imi spun ca sunt cuminte si ca nu plang... pai daca eu nu stiu ce fac atunci cine stie :) ?! Ii ocrotesc cat pot ca mi se pare ca nici ei nu sunt prea scoliti in viata... se agita mult si isi fac tot felul de probleme... eu le-as spune sa stea mai linistiti dar sunt asa de draguti cand se ingrijoreaza de toate alea incat mi-am zis sa-i mai las asa o vreme... o sa le spun mai tarziu ;) ... dar ramane intre noi, da ? :)

Mi-a placut mult cand am ajuns acasa. Am aflat ca o sa locuiesc in aceeasi camera cu parintii mei, dar ca o sa am patutul meu. M-am bucurat asa de tare si drept sa va spun eram si un pic emotionat. Era prima data cand ma puteam juca in liniste cu parintii pe care i-am cunoscut cu 2 zile in urma. Sa nu uit... am niste ursuleti, colegi de patut cu mine. Sunt asa de dragalasi. Stiu ca o sa ne intelegem de minune ca i-am indragit de cand i-am vazut :)

Duminica am plecat acasa si m-am plimbat cu masina. Ma plimb cu ea de 9 luni dar acum, dintr-o data, era altfel. Era mai multa lumina, mai mult zgomot, totul era schimbat, in fine, ce sa zic... uneori ma mir cat de repede se schimba lucrurile. A... era sa uit... a fost prima data cand am purtat centura. Mami si tati probabil ma considera acum om mare.

Pai sa o luam de la inceput... M-am hotarat sa o cunosc pe mami pe 21 Iulie si de dimineatza am inceput sa-i dau de veste despre intalnirea pe care o programasem in ziua respectiva. Ca sa facem lucrurile pe din doua, eu am stabilit ora iar mami a stabilit locul de intalnire. Nu stiam adresa dar m-am descurcat... Am aflat mai tarziu ca ne-am intalnit la un spital, parca asa ii spunea mami, in Bucuresti... Nu stiam ce-i ala, eu stiam ca locuri de intanire cateva terase, parcuri sau coloanele din Romana. Dar a fost alegerea lu' mami si am stat pe acolo vreme de doua zile. Era lume multa, agitatie, nu prea reuseam eu sa ma dezmeticesc. Vedeam numai oameni imbracati in alb. Ce sa zic, interesant, dar asteptam mai multa culoare de la un loc de intalnire asa de popular...

Din cand in cand, mai primeam vizite...venea cineva pe care mama astepta cu drag. Ati ghicit, era tata. Mi-am dat seama cand m-a luat in brate si a vorbit cu mine. M-am linistit imediat. Eram pe maini bune :)

Buna tuturor!

Ma numesc Mihai Sebastian si am venit pe lume pe 21 Iulie 2006. Parintii mei sunt foarte mandri de mine si m-au convins sa impart cu voi primele mele zile de viata. Cum am implinit o saptamana m-au lasat si pe mine la Internet. Asa ca iata-ma, sunt gata sa va povestesc ce fac eu de dimineata pana seara, sau noaptea, cand parintii mei se fac ca dorm :)