Mos Craciun, cu sacul plin, a trecut ieri pe la mine... Poezii eu nu am spus, dar un zambet a ajuns, sa primesc si eu un dar. Stiti c-am fost cuminte un an!

Mosu' i bun, pot sa va spun! Si din sac degraba a scos jucarii, dulciuri si carti. Mama seara sa-mi citeasca, somnul sa-l ademeneasca. Si-a plecat apoi in graba si la alti copii sa-mparta daruri cat sacul cuprinde.

Mama, tata, veseli sunt, si in ziua de Craciun va uram sa fiti voiosi, fericiti si luminosi, si sa aveti un an mai bun!

Nici nu imi dau seama cum a trecut timpul. Parca mai ieri ma pregateam sa ma intalnesc pentru prima oara cu mama si cu tata.  Si astazi, uitati-va la mine... ce parere aveti? 

Cu vremea asta nici nu stiu ce sa mai cred... e asa de frig ca a trebuit sa renunt la obiceiul meu de a ma plimba cu capul descoperit, eee... ce stiti voi... faceam si eu impresie la bebeluse... si sa trec la caciula sanatoasa de sezon :( ... de sezon de iarna, ca daca acum am caciula cu blanita la iarna imi trebuie probabil ceva gen casca cu climatizare... Nu stiu daca s-au inventat dar ar fi bine sa se grabeasca ca acusica vin nametii si tare as regreta sa ma tina mama in casa.

Viata nu e simpla... trebuie sa te adaptezi, sa inveti mereu, sa prinzi lucrurile din zbor. Voi stiti toate astea si nu vreau sa va plictisesc dar nu stiu daca va mai amintiti cum e la 3 luni. Mami si tati au uitat si nu stiu sa imi spuna cat o sa mai am colici, cand nu o sa ma mai doara dintisorii sau cand nu o sa ma mai trezesc noaptea... Asta cu trezitul ei m-au pus sa o scriu :) ... pe mine nu ma deranjeaza sa ma trezesc ca pot sa ma distrez la fel de bine ca si ziua... Ce-i drept, mami nu prea e in forma noaptea dar eu cred ca-i lipseste antrenamentul... sau somnul bun de dupa-amiaza... hmm... o sa ma lamuresc si o sa va spun. Ce stiu sigur e ca am implinit 3 lunisoare si sunt in plina forma... Si mami si tati sunt fericiti si eu ma bucur ca pot sa contribui la fericirea lor. Uneori nu trebuie sa fac nimic, doar sa fiu dragut, asa cum deja stiti ca pot sa fiu...

Acum ca am implinit 3 lunisoare, incep sa vad si eu lumea cu alti ochi... parca erau cam pe dos lucrurile si fara prea multa noima dar acum incep sa capete inteles... Nu intelegeam deloc de ce acasa vedeam doar tavanul iar afara doar cerul. Mi-am inchipuit eu ca trebuie sa fie ceva mai mult pe lumea asta. Nu m-ar fi cerut mami si tati de la barza pentru un tavan alb.
Alb acum 2 luni, alb acum o luna, alb si azi... chiar incepuse sa devina plictisitor, si ma gandisem sa le zic macar sa mai schimbe culoarea... . Dar probabil e un exercitiu care te face sa ai mintea odihnita... elibereaza-ti mintea... vezi alb... iar alb... mai mult alb... go blank. Si dupa aia ma trezeam peste cateva ore, odihnit ce-i drept...

Poza alaturata cred ca spune tot... si mami nu are cum sa nu stie cat de mult o iubim eu si tati. Si impreuna cu tati am stabilit sa nu o suparam niciodata si sa facem asa incat niciodata sa nu se simta singura. Si mai vreau sa-i aduc numai bucurii, si numai zambete... pentru ca e mama mea... si lacrimile nu sunt pentru ea...

Se "intampla" ca tata sa nu fie acasa in timpul zilei si atunci ii tin companie mamei. Ba mai mult, caut sa o inveselesc cat pot, sa o scot la plimbare... incerc sa fac sa para cat mai scurt timpul pana ajunge tata acasa... Si credeti-ma, uneori am mult de lucru ca tati vine tarziu... dar... si arsenalul meu e vast, sa stiti, si reusesc sa ma descurc de unul singur, asa mic cum ma vedeti. Imi dau toata silinta si mama nu stie cand dimineata se transforma in seara si lunea in vineri... am eu grija sa fie ocupata tot timpul, si asta e spre binele ei, ca altfel s-ar plictisi...

Hola! A trecut cam multa vreme de cand nu am mai scris nimic pe blog si probabil va asteptati deja sa vorbesc :) ... Ce-i drept vocabularul meu s-a mai imbogatit cu cateva expresii onomatopeice ca ggg... , aaa.... , eeea... de care ma folosesc cand vreau sa fac impresie buna. In afara de asta, mai stiu doua trei limbi de circulatie internationala: bebegleza, bebenceza si bebeiola dar ai mei nu se descurca fara dictionar...

Sa va arat si voua prima poza de familie in care am incaput cu totii... adica mami, tati si bineinteles eu... scuzati-ma ca nu ma uit spre camera dar eram un pic emotionat si am ratat chiar momentul in care fotograful a spus "branza". Adica "cheese" pentru cunoscatori... Mai am de exersat un pic limba engleza si apoi promit ca nu mai ratez nici un fel de produs lactat...

Sunt tare curios din fire si abia astept sa ma inteleg mai bine cu ai mei ca am o gramada de intrebari pentru ei... Pana atunci mai prind din zbor cate ceva ca m-am specializat in cititul ochilor adulti... oare cate chestii stie mama ?

Pai daca e sedinta foto, atunci sa pozez si eu un pic... Mi-am luat un maieutz cu animalutze si dupa ce m-am consultat cu tati, am decis sa folosesc o privire sagalnica, din acelea pe care le exersez la antrenamentele speciale. Nume de cod: "inimioara franta de primavara"... mai mult nu va pot spune :) ...

Dupa ce mananc, parca viata e mult mai simpla... Cine mai e ca mine ? Nu mai am nici o grija. Burtica e plina si imi da pace sa ma pot bucura si eu de micile placeri ale vietii... Una din ele e sa stau "liniuta" in brate la mami... asta pana cand aerul papat impreuna cu lapticul, renunta sa-mi mai supere burtica si se separa de aceasta, revenind in incapere dupa o scurta introspectie in greu incercatul aparat digestiv cu care natura m-a harazit.

Mami are multa rabdare cu mine... Uneori se ingrijoreaza mai tare, cand plang si nu pot sa-i spun exact ce ma doare. Intelege ea pana la urma ca nu o fac cu intentie si ii revine din nou zambetul pe buze. Am reusit sa-i rapesc un zambet si pentru voi!

Am iesit si la plimbare! Ies cu ai mei in fiecare seara daca e vremea buna... Nu stam mult ca nu prea avem ce face... Aerul "curat" de Bucuresti ma cam trage la somn si ma face sa ignor zgomotul strazii... care parca e din ce in ce mai puternic. Sunt curios ce fel de masina e asta cu care merg ca nu are nici geamuri, nici aer conditionat si nici volan. In plus de asta, nici nu merge pe unde merg celelalte masini. Merge pe o bucata mai ingusta de strada care de obicei are mai multe gropi decat strada in sine. Cat de grei sunt oamenii astia de fac gropi peste tot? Si nu inteleg de ce or fi cumparat ai mei o astfel de masina cand ei tot pe jos trebuie sa mearga ? In fine, mai studiez problema si va spun daca aflu...

Pe tati il vad mai rar in ultima vreme... pleaca dimineata si apoi vine tocmai seara tarziu... Cred ca face el ceva pe acolo pe unde se duce ca prea sta toata ziua si cand se intoarce e tare obosit. Cred ca daca n-ar fi musai, ar mai rari-o si el, ca acum ar putea sa stea cu mine si garantez ca nu s-ar plictisi. Intrebati-o pe mami, ea stie cel mai bine... In fine, o sa discut eu cu el subiectul asta ceva mai tarziu... cand ne vom intelege mai bine... ca acum am incercat dar, el vorbeste pe limba lui, eu vorbesc pe limba mea si din toata "comunicarea" asta nu ne alegem cu nimic mai mult decat o poza de familie...

Sa va mai spun ceva... M-am despartit de buricel! In ultima vreme nu prea mai era in apele lui... era asa blegit, sugrumat cu doua ate si cam verde la fata... ba sa v-o spun pe aia dreapta... era de-a dreptul pamantiu. Si nici nu mai faceam treaba cu el. Era asa de posomorat ca se lasase si de meserie si de toate. Nu mai avea chef de nimic. 9 luni am fost impreuna... mancam, ne jucam si dormeam impreuna iar acum ma cam intrista cand il vedeam asa. Eu nu i-am zis nimic, nu mi-am permis... dar sambata pur si simplu ne-am despartit... Pana la urma, cred ca e mai bine asa... Fiecare cu drumul lui in viata...

Ca tot vorbeam de comunicare, mai erau niste tehnici, ceva mai avansate ce-i drept, care presupuneau citirea gandurilor... Am incercat si asta... ochii mari, privirea limpede, tintirea unui punct fix si concentrare, dar concentrare... nu gluma, pret de cateva secunde... Atentie totusi daca incercati si voi acasa, ca mie cam de fiecare data mi s-au inmuiat pantaloneii de "transpiratie"... dar cam degeaba. Drept sa va spun, nu a functionat :( . Cred ca mami si tati nu se mai pot gandi la altceva cand stau si se uita la mine... Ii vad asa, cu ochi mari, adanci, privire goala... Uneori am efectul asta asupra persoanelor mai in varsta decat mine ;) Ce sa le fac ?! :)

Uneori imi este dificil sa comunic cu parintii mei, si asta pentru ca nu vorbim aceeasi limba. Mai au pana invata, trebuie sa-i intelegeti si voi, sunt si ei la inceput. Si daca ei tot nu reusesc sa comunice pe limba mea, am zis sa invat eu sa comunic ca ei... . Ii tot vad cum se stramba si fac tot felul de fete ciudate cand se uita la mine, de multe ori isi arata dintii unul altuia iar apoi mie... Cred ca e un semn bun... insa nu l-am deprins inca (nu de alta , dar momentan nu am dintisori ;) ) . Asa ca, pana atunci, folosesc alte semne care sa nu implice aratatul dintilor.

Cu caldurile astea, am trecut si eu la manecutza scurta... Inca nu am voie sa ies in parc si atunci profit si dorm cat pot... Mama nu se supara... :). Imi fac somnul de frumusete ca in curand se va deschide sezonul de vizite si nu vreau sa par obosit. Vine mai multa lume si stiti si voi ca prima impresie conteaza...

Da, ati ghicit, e tata... si din cand in cand mergem amandoi in alta camera unde intra pe rand baietzeii si fetitzele :) ... Nu stam mult acolo, sa nu racim, iar parintii imi spun ca apa si sapunul fac minuni !? Oricum, de multe ori eu sunt asa de somnoros incat nu stiu cum si de ce ajung acolo... Stiti sa-mi spuneti voi ?